Sper ca anul aceasta sa postez mai des dar nu-mi propun asta. Scriu aici mai mult pentru Andrei si Anastasia. Poate ca intr-o zi o sa citeasca ce-am scris...
In 2016 mi-am propus sa alerg prima cursa de 100 de mile. Am stat si am analizat mult situatia pentru ca vroiam sa fie o cursa speciala atat ca locatie cat si ca traseu. Intr-un final m-am decis sa particip la Ultra Trail Mount Fuji. Acesta a fost telul final si tot ce urma sa fac in decursul anului era un antrenament pentru aceasta cursa.
Si totul a inceput cu o cursa mai 'usoara' dupa o lunga pregatire de iarna: Ultra Trail Hungary in data de 15.05.2016. 115km - 4600m diferenta pozitiva de nivel. O cursa interesanta care ma avantajeaza pentru ca este foarte alergabila. Mi-a placut mult ca startul s-a dat la 12 noaptea - a fost prima cursa in care am alergat cu frontala foarte mult - aproximativ 8 ore - si a fost si prima cursa sub 'culorile' SportGuru BCR Racing Team.
Asteptarile erau mari. Daniel era nerabdator pentru ca plouase foarte mult inainte de cursa si lui ii place noroiul. Il puteti vedea zambind in poza de mai sus :)
Si pe cat de usoara credeam ca o sa fie pe atat de dificila a fost. Noroiul excesiv m-a facut sa trag foarte mult pe urcari si ploaia torentiala din timpul cursei ,care a durat ore in sir, n-a facut lucrurile mai usoare. Marcajul prost a fost si el un impediment: prima cursa la care m-a trezit ca ma uit la cer si nu stiam ce s-a intamplat. Dadusem cu capul (frontala) intr-un pom cazut in mijlocul potecii si nu, n-am fost singurul, Ulterior am aflat ca mai toata lumea l-a 'luat' in plin. Am vazut stele verzi. La propriu. O da! Lanternele Petzl sunt extraordinare! O sa vedeti mai tarziu in an de ce :)
Aici l-am cunoscut si pe Marian total intamplator. Din ciclul 'great minds think alike' :) am facut rezervare la aceasi pensiune si am stat usa in usa. Din pacate a fost nevoit sa abandoneze din cauza unor probleme la genunchi.
Am reusit o clasare pe locul 11 undeva in 14h55minute, mult peste ce visam eu ca o sa fac. Si da, de obicei imi setez asteptarile jos :) A fost un bun antrenament pentru ce va urma.
<iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/576840609/embed/b783bc352b014e1c6d87505269c3b294a5ae3dde'></iframe>
Si a urmat Zagori Mountain Run. O cursa pe care Daniel mi-a sugerat-o si, dupa ce am analizat zona, am zis ca trebuie sa ajung acolo. Am incercat sa aflu mai multe detalii de la oameni din comunitatea de alergatori, oameni care stiam ca au ajuns la cursa si de la care vroiam sa aud niste detalii. N-am reusit. Cred ca mi-am setat asteptarile prea sus...
Cu ajutorul lui Mihail Papadopulous am reusit sa ne inscriem si spun 'ne' pentru ca am fost cu Fane si Florin + Cata. Cursa e cam cea mai populara din Grecia si in Iunie locurile erau 100% ocupate.
Eu si Fane am ales cursa de 80km/5100m diferenta pozitiva de nivel si Florin a ales semimaratorul sau cum i se mai spune: cursa populara :)
Cursa este localizata intr-un masiv muntos de pe coasta de Vest a Greciei, la ~ 60 de km de Marea Ionica si insula Corfu. O zona superba dar extrem de calduroasa in luna Iulie. Mai jos o luasem invers pe traseul cursei sa vedem ce ne asteapta pe final.
Un pod peste care trecea traseul de maraton.
Centrul satului. Exista foarte multa piatra si totul era facut din ea.
Pe finalul ultimei urcari serioase la km 30. Startul a fost la 4:50 AM si pana la ora 9 AM a fost ok. Dupa aceea temperatura era insuportabila - cred ca real feel + 40 de grade. Cursa a avut 3500m de urcare in primii 32 de km.
Cu Fane la o incarcare cu de toate dupa cursa :)
Interesectia cu Fane in cursa.
Piata din care s-a dat startul cursei.
Cu Florin, Fane si Cata in Kipoi la startul cursei populare. Dupa ziua in care era sa moara de sete in munti si a fost salvat de ciobani:) Cuvantul zilei: Cryo :)
Asteptandu-l pe Florin la finish am poposit la locul unde Fane statuse intins pe o piatra pentru 15 minute din cauza caldurii :) Un adevarat loc de inspiratie si pelerinaj :)
Si profilul cursei cu eroare de GPS de rigoare...
<iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/651044792/embed/5b4c0bfc8eb15341783f6f611cc7594564a4326f'></iframe>
Am terminat cursa pe pozitia 22, a 3-a fata :)
Si a urmat TDS. Cursa pentru care, nu stiu de ce, nu am avut mari asteptari. Am plecat cu Andrei cu trenul, pentru a 2-a oara, si am avut o calatorie plina de peripetii incepand de la faptul ca s-a rupt sina la Baile Herculane. Era sa pierdem trenul din Budapeste dar ne-au asteptat si am alergat, insotiti de politie, ca sa putem sa ajungem mai repede :)
Din Zurich drumul pana in Chamonix este absolut superb. Nu-ti poti lua ochii de pe geam. As merge si a 3-a oara cu trenul doar pentru portiunea asta cu toate ca multi nu ma inteleg de ce aleg varianta asta :)
Am stat cu totii intr-un apartament: Radu, Dumitru, Mada, Victor, Marmota, Eu si Andrei. A fost o saptamana foarte reusita in care ne-am plimbat mult, mai ales dupa cursa, si am ramas cu o gramada de amintiri frumoase.
Cursa in sine a fost probabil cea mai buna cursa de Ultra a mea. Am plecat cumpatat, asa cum o fac mereu, si m-am bucurat de fiecare km pana la 90 cand, cred ca din cauza isotonicului pe care l-am baut din greseala, mi s-a facut greata si rau. A fost prim si, pana acum ,ultima oara cand mi s-a facut rau intr-o cursa. Am stat la cortul medical unde mi-au dat 3 pastile si mi-am revenit dar am pierdut cam 1 ora si, oricat am tras, n-am reusit sa ma recuperez. As vrea sa fac din nou cursa pentru ca stiu ca puteam mai bine...
In rest - traseul superb. Mult mai salbatic si tehnic decat CCC-ul, cu aproape 1200m in plus ca diferenta de nivel pozitiva si 20km. O cursa grea si, in opinia mea, subestimata de organizatori. O cursa cu mai putine puncte de hidratare/alimentare care se bazeaza foarte mult pe autonomia alergatorilor.
Pozitia 56.
<iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/688030032/embed/0bad4af861f5eda9931ae87fc8e6a1136de4b0e2'></iframe>
Si la finish - dauna partiala dupa o cazatura in cap. Tot frontala Petzl m-a salvat si aici dar am ramas cu o urma rotunda in frunte cateva saptamani :)
Dupa TDS a urmat cursa pentru care ma pregatisem tot anul: UTMF. Am calatorit o zi intreaga pana la destinatie si experienta a fost una extraordinara. Cateva zile n-am stiu pe ce lume traiesc. Diferenta culturala este atat de mare incat eram bulversat la propriu. De asemenea jet lag-ul n-a ajutat deloc. Dormean eratic cand ziua cand noaptea dar pana la cursa s-a mai reglat - am ajuns cu ~ 1 saptamana inainte. Ne-am plimbat mult pana la cursa dar Septembrie este luna in care ploaua aproape in fiecare zi in Japoia - luna musonilor. Am prin un taifun si localnici spuneau ca ploua de 3 saptamani. Umiditate foarte mare, temperaturi intre 20 si 30 de grade si nici urma de soare. Premizele nu erau bune...
Si s-a dovedit, in ziua cursei, ca asa era...
Cu 3 ore inainte de start ploua usor. Cum sunt prevazator am ajuns la start cu 2 ore inainte :)
Am avut norocul sa dau de singurul roman care mai erau inscrisi la cursa. Pe Andrei l-am lasat in camera si l-am rugat sa ma sune din 30 in 30 de minute. Nu a facut-o deci eram fiert...
Cu 30 de minute inainte de start ne-au anuntat ca amana startul cu 1 ora din cauza ploii. Am zis 'Asta este!' si am continuat sa astepta. La ora 16:00 inainte sa se dea startul ne-au anuntat ca, din cauza ploii, scurteaza cursa la 43 de km. Dezamagirea a fost imensa dar odata ce am ajuns pe partea opusa a muntelui am inteles ca nu se putea face nimic cand natura este dezlantuita. O ploaie atat de torentiala si un vant asa puternic n-am prins niciodata pe munte. Cu frontala la maxim nu vedem la 1 m in fata picioarelor pe unde sa calc. Am ajuns in ~ 5 ore la finish luand cursa ca pe un antrenament, distrungadu-mi punctajul ITRA :), si bucurandu-ma ca ne-am oprit pentru ca altfel faceam hipotermie...
Am reflectat si, in timpul ramas, ne-am plimbat prin toata Japonia. A fost o experienta senzationala pe care nu o pot povestii in cuvinte dar care merita traita. Mai jos cateva poze:
Prima masa :)
Toaletele erau exceptionale: 3 nivele de incalzire, senzor pentru tragerea apei, 2 tipuri de moduri in care sa fi sters la fund...
Yokohama
Coada ordonata la asteptarea trenului...
Insula de pe care se da startul cursei.
Mancarea de baza pentru cele 3 saptamani. Orez cu alge :)
Hotel de lux pentru animale de companie.
Vagon de tren pe o linie privata: Fuji - Tokyo
Terasa in gradina zoologica din Tokyo.
Avionul cu care ne-am intors: Boeing 787 Dreamliner - Star Wars Edition.
Si cum va spuneam ca lucrurile se intampla intotdeauna cu un motiv continuarea povestii in 2016 - partea a 2-a :)
Multumesc pentru lectura!
In 2016 mi-am propus sa alerg prima cursa de 100 de mile. Am stat si am analizat mult situatia pentru ca vroiam sa fie o cursa speciala atat ca locatie cat si ca traseu. Intr-un final m-am decis sa particip la Ultra Trail Mount Fuji. Acesta a fost telul final si tot ce urma sa fac in decursul anului era un antrenament pentru aceasta cursa.
Si totul a inceput cu o cursa mai 'usoara' dupa o lunga pregatire de iarna: Ultra Trail Hungary in data de 15.05.2016. 115km - 4600m diferenta pozitiva de nivel. O cursa interesanta care ma avantajeaza pentru ca este foarte alergabila. Mi-a placut mult ca startul s-a dat la 12 noaptea - a fost prima cursa in care am alergat cu frontala foarte mult - aproximativ 8 ore - si a fost si prima cursa sub 'culorile' SportGuru BCR Racing Team.
Asteptarile erau mari. Daniel era nerabdator pentru ca plouase foarte mult inainte de cursa si lui ii place noroiul. Il puteti vedea zambind in poza de mai sus :)
Si pe cat de usoara credeam ca o sa fie pe atat de dificila a fost. Noroiul excesiv m-a facut sa trag foarte mult pe urcari si ploaia torentiala din timpul cursei ,care a durat ore in sir, n-a facut lucrurile mai usoare. Marcajul prost a fost si el un impediment: prima cursa la care m-a trezit ca ma uit la cer si nu stiam ce s-a intamplat. Dadusem cu capul (frontala) intr-un pom cazut in mijlocul potecii si nu, n-am fost singurul, Ulterior am aflat ca mai toata lumea l-a 'luat' in plin. Am vazut stele verzi. La propriu. O da! Lanternele Petzl sunt extraordinare! O sa vedeti mai tarziu in an de ce :)
Aici l-am cunoscut si pe Marian total intamplator. Din ciclul 'great minds think alike' :) am facut rezervare la aceasi pensiune si am stat usa in usa. Din pacate a fost nevoit sa abandoneze din cauza unor probleme la genunchi.
Am reusit o clasare pe locul 11 undeva in 14h55minute, mult peste ce visam eu ca o sa fac. Si da, de obicei imi setez asteptarile jos :) A fost un bun antrenament pentru ce va urma.
<iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/576840609/embed/b783bc352b014e1c6d87505269c3b294a5ae3dde'></iframe>
Si a urmat Zagori Mountain Run. O cursa pe care Daniel mi-a sugerat-o si, dupa ce am analizat zona, am zis ca trebuie sa ajung acolo. Am incercat sa aflu mai multe detalii de la oameni din comunitatea de alergatori, oameni care stiam ca au ajuns la cursa si de la care vroiam sa aud niste detalii. N-am reusit. Cred ca mi-am setat asteptarile prea sus...
Cu ajutorul lui Mihail Papadopulous am reusit sa ne inscriem si spun 'ne' pentru ca am fost cu Fane si Florin + Cata. Cursa e cam cea mai populara din Grecia si in Iunie locurile erau 100% ocupate.
Eu si Fane am ales cursa de 80km/5100m diferenta pozitiva de nivel si Florin a ales semimaratorul sau cum i se mai spune: cursa populara :)
Cursa este localizata intr-un masiv muntos de pe coasta de Vest a Greciei, la ~ 60 de km de Marea Ionica si insula Corfu. O zona superba dar extrem de calduroasa in luna Iulie. Mai jos o luasem invers pe traseul cursei sa vedem ce ne asteapta pe final.
Un pod peste care trecea traseul de maraton.
Centrul satului. Exista foarte multa piatra si totul era facut din ea.
Pe finalul ultimei urcari serioase la km 30. Startul a fost la 4:50 AM si pana la ora 9 AM a fost ok. Dupa aceea temperatura era insuportabila - cred ca real feel + 40 de grade. Cursa a avut 3500m de urcare in primii 32 de km.
Cu Fane la o incarcare cu de toate dupa cursa :)
Interesectia cu Fane in cursa.
Piata din care s-a dat startul cursei.
Cu Florin, Fane si Cata in Kipoi la startul cursei populare. Dupa ziua in care era sa moara de sete in munti si a fost salvat de ciobani:) Cuvantul zilei: Cryo :)
Asteptandu-l pe Florin la finish am poposit la locul unde Fane statuse intins pe o piatra pentru 15 minute din cauza caldurii :) Un adevarat loc de inspiratie si pelerinaj :)
Si profilul cursei cu eroare de GPS de rigoare...
<iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/651044792/embed/5b4c0bfc8eb15341783f6f611cc7594564a4326f'></iframe>
Am terminat cursa pe pozitia 22, a 3-a fata :)
Si a urmat TDS. Cursa pentru care, nu stiu de ce, nu am avut mari asteptari. Am plecat cu Andrei cu trenul, pentru a 2-a oara, si am avut o calatorie plina de peripetii incepand de la faptul ca s-a rupt sina la Baile Herculane. Era sa pierdem trenul din Budapeste dar ne-au asteptat si am alergat, insotiti de politie, ca sa putem sa ajungem mai repede :)
Din Zurich drumul pana in Chamonix este absolut superb. Nu-ti poti lua ochii de pe geam. As merge si a 3-a oara cu trenul doar pentru portiunea asta cu toate ca multi nu ma inteleg de ce aleg varianta asta :)
Am stat cu totii intr-un apartament: Radu, Dumitru, Mada, Victor, Marmota, Eu si Andrei. A fost o saptamana foarte reusita in care ne-am plimbat mult, mai ales dupa cursa, si am ramas cu o gramada de amintiri frumoase.
Cursa in sine a fost probabil cea mai buna cursa de Ultra a mea. Am plecat cumpatat, asa cum o fac mereu, si m-am bucurat de fiecare km pana la 90 cand, cred ca din cauza isotonicului pe care l-am baut din greseala, mi s-a facut greata si rau. A fost prim si, pana acum ,ultima oara cand mi s-a facut rau intr-o cursa. Am stat la cortul medical unde mi-au dat 3 pastile si mi-am revenit dar am pierdut cam 1 ora si, oricat am tras, n-am reusit sa ma recuperez. As vrea sa fac din nou cursa pentru ca stiu ca puteam mai bine...
In rest - traseul superb. Mult mai salbatic si tehnic decat CCC-ul, cu aproape 1200m in plus ca diferenta de nivel pozitiva si 20km. O cursa grea si, in opinia mea, subestimata de organizatori. O cursa cu mai putine puncte de hidratare/alimentare care se bazeaza foarte mult pe autonomia alergatorilor.
Pozitia 56.
<iframe height='405' width='590' frameborder='0' allowtransparency='true' scrolling='no' src='https://www.strava.com/activities/688030032/embed/0bad4af861f5eda9931ae87fc8e6a1136de4b0e2'></iframe>
Si la finish - dauna partiala dupa o cazatura in cap. Tot frontala Petzl m-a salvat si aici dar am ramas cu o urma rotunda in frunte cateva saptamani :)
Dupa TDS a urmat cursa pentru care ma pregatisem tot anul: UTMF. Am calatorit o zi intreaga pana la destinatie si experienta a fost una extraordinara. Cateva zile n-am stiu pe ce lume traiesc. Diferenta culturala este atat de mare incat eram bulversat la propriu. De asemenea jet lag-ul n-a ajutat deloc. Dormean eratic cand ziua cand noaptea dar pana la cursa s-a mai reglat - am ajuns cu ~ 1 saptamana inainte. Ne-am plimbat mult pana la cursa dar Septembrie este luna in care ploaua aproape in fiecare zi in Japoia - luna musonilor. Am prin un taifun si localnici spuneau ca ploua de 3 saptamani. Umiditate foarte mare, temperaturi intre 20 si 30 de grade si nici urma de soare. Premizele nu erau bune...
Si s-a dovedit, in ziua cursei, ca asa era...
Cu 3 ore inainte de start ploua usor. Cum sunt prevazator am ajuns la start cu 2 ore inainte :)
Am avut norocul sa dau de singurul roman care mai erau inscrisi la cursa. Pe Andrei l-am lasat in camera si l-am rugat sa ma sune din 30 in 30 de minute. Nu a facut-o deci eram fiert...
Cu 30 de minute inainte de start ne-au anuntat ca amana startul cu 1 ora din cauza ploii. Am zis 'Asta este!' si am continuat sa astepta. La ora 16:00 inainte sa se dea startul ne-au anuntat ca, din cauza ploii, scurteaza cursa la 43 de km. Dezamagirea a fost imensa dar odata ce am ajuns pe partea opusa a muntelui am inteles ca nu se putea face nimic cand natura este dezlantuita. O ploaie atat de torentiala si un vant asa puternic n-am prins niciodata pe munte. Cu frontala la maxim nu vedem la 1 m in fata picioarelor pe unde sa calc. Am ajuns in ~ 5 ore la finish luand cursa ca pe un antrenament, distrungadu-mi punctajul ITRA :), si bucurandu-ma ca ne-am oprit pentru ca altfel faceam hipotermie...
Am reflectat si, in timpul ramas, ne-am plimbat prin toata Japonia. A fost o experienta senzationala pe care nu o pot povestii in cuvinte dar care merita traita. Mai jos cateva poze:
Prima masa :)
Yokohama
Coada ordonata la asteptarea trenului...
Insula de pe care se da startul cursei.
Mancarea de baza pentru cele 3 saptamani. Orez cu alge :)
Hotel de lux pentru animale de companie.
Vagon de tren pe o linie privata: Fuji - Tokyo
Terasa in gradina zoologica din Tokyo.
Avionul cu care ne-am intors: Boeing 787 Dreamliner - Star Wars Edition.
Si cum va spuneam ca lucrurile se intampla intotdeauna cu un motiv continuarea povestii in 2016 - partea a 2-a :)
Multumesc pentru lectura!
