Lectii si sfaturi...

     Stiu ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai scris nimic aici dar este de inteles. Am fost ocupat.

Am reusit sa termin pe podium o cursa de alergare montana. Asa s-a intamplat. N-a fost asta scopul. Scopul a fost sa scad sub 5 ore si am reusit cu aproape 12 minute - timpul final 04:48:37.

Stiu ca de la cursa a lipsit ,crema' alergarii montane si ca probabil ca in conditii 'normale' n-as fi luat podium dar asta este situatia.
Lectia nr.1: Daca perseverezi s-ar putea sa ai noroc intr-o zi :)

   

     In Octombrie am participat la Azuga Trail Race unde am scos un timp mai slab decat la antrenamente din cauza ca n-am dormit decat 1 ora in noaptea precedenta. Singurul merit este ca mi-am tras echipa mai jos cu cateva locuri si m-am dezamagit peste masura. Poza de mai jos ilustreaza foarte bine atmosfera: durere si suferinta.

Lectia nr.2: Decat sa alergi o cursa obosit mai bine nu.

Dupa Azuga am luat o pauza competitionala si am decis sa nu particip la maratonul Piatra Craiului. Asta nu m-a oprit sa nu dau o fuga acolo si sa stau pe traseu la incurajari impreuna cu Ion Trandafir caruia ii multumesc pe aceasta cale. A fost o gazda exemplara si ne-a facut sa ne simtim ca acasa. 

 Spun "Ne-a" pentru ca l-am luat si pe Andrei caruia i-a placut la nebunie traseul (am urcat la refugiul Diana dinspre Zarnesti). A mers cam 17 de km pe jos si a urcat cam 800m de vertical. E ceva pentru un pusti de 9 ani si initial am crezut ca am cam fortat nota din cauza ca la un moment dat nu era foarte relaxat si incepusera intrabrile "Cat mai avem?". M-am linistit a doua zi dimineata cand prima intrebare pe care a pus-o a fost: "Cand mai venim?" 

Mai jos un trailer de la fata locului :)

Lectia nr.3: Uneori e bine sa privesti lucrurile si din alta perspectiva chiar daca pare dificil la inceput.

 Pentru ca mi-am dorit sa invat cat mai multe, si de unde mai bine decat de la un specialist, am intrat din ce in ce mai des in vorba cu Radu. Noi mai vorbisem din cand in cand pe la competitii dar din toamna am ajuns sa comunicam mai des. Ne uneste aceasi pasiune si ne pierdeam in discutii interminabile despre pantofi de alergare, echipament, curse si cate si mai cate. Am iesit la un antrenament inainte de Ciucas si sfaturile sale au fost litera de lege pentru mine. M-a invatat cum sa abordez cursa si a avut dreptate. Daca stau bine sa ma gandesc a avut si are incredere mai mare in mine decat...mine. Multumita lui am facut o cursa aproape perfecta asupra careia mi-am pus bineinteles amprenta: m-am ratacit :) Facusem traseul de cel putin patru ori si totusi...

 Urmatorul mare pas era Baneasa Trail Race, o cursa de 10km 'acasa' al caruit traseu imi este foarte drag si la care asteptam sa particip de cand s-a terminat editia anterioara. Am inceput sa ies cu el la antrenamente si asa am cunoscut gasca: Daniel, Florin, Stefan 'Fane' Dan, Mircea, Razvan. De la toti am invatat cate ceva si ma simt norocos ca i-am cunoscut intr-o perioada in care duceam lipsa de oameni in jurul meu. Vedeti voi...odata cu alergarea m-am schimbat si cand zic asta ma refer la o schimbare foarte mare. M-am indepartat de foarte multi oameni pentru ca practic nu ne mai unea nimic si-mi reprosam mereu ca poate ca trebuia sa nu fac asta. Ei au umplut acel gol si le multumesc.

     Am continuat sa ma antrenez si am reusit un timp bunicel la Baneasa (40min39s cu tot cu ratacit traseul in ultimii 20 de metrii :) - ca a nu ma dezic). In general cand incepe Iarna imi place sa-mi setez un obiectiv ambitios. Altfel nu reusesc sa ma motivez sa ies la antrenamente. Imi place sa am totul planific pana in primavara si sa nu existe loc pentru interpretari. Asa a inceput antrenamentul pentru 1h27minute la semimaraton. Reusisem 1h29min la Bucuresti fara prea mari eforturi intr-o cursa in care poza de mai jos semnifica cel mai bine abordarea:

Pentru ca-mi place sa ma sub-evaluez ca sa evit dezamagirile am considerat ca 1h27 este realist. Minutele nu mai scad ca atunci cand scoti 2h. Odata ce te apropii de limitele fizice devine din ce in ce mai greu si odata cu munca intervin si alti factori. Am crescut volumul si am alergat 270km in Decembrie, 350km in Ianuarie si 320 de km in Februarie. Am evitat sa mai alerg la curse, exceptie facand Gerarul pe care-l alerg in fiecare an in echipa, si m-am concentrat doar pe antrenamente. Prin Decembrie baietii mi-au recomandat cartea lui Chris Macca McCormack si am zis sa o citesc pentru ca am trecut de faza in care spuneam ca 'Eu niciodata nu o sa...'. Spun asta pentru ca niciodata nu mi-a placut de el ca individ - in toate interviurile pe care le vazusem parea plin de el si arogant. Mereu am considerat ca un sportiv trebuie sa fie modest si am vazut asta ca pe o calitate. Dar ma rog...am citit cartea pe nerasuflate :) si am fost convertit. M-am apucat de antrenament pentru inot si m-am inscris la primul meu sprint-triatlon - Winter Tri. Distantele erau modeste: 5.5km alergare, 20km bicicleta si 500m inot. N-am reusit sa ma antrenez la inot cat vroiam si asta s-a vazut in spliturile din ziua cursei pentru ca am inotat 500m in 15`. Timpul total n-a fost rau. Am reusit 1h06min si Razvan m-a laudat zicand ca e bun timpul si-l cred pentru ca stie ce zice. E o 'forta' in categoria lui de varsta. Ma bucur ca nu suntem in aceasi :)

Ii multumesc si lui pentru sfaturi pe aceasta cale.

Lecia nr. 4: Triatlonul se castiga la final nu dupa alergare.

Si uite asa am ajuns la inceput de Martie, pe final de antrenament. Mai aveam 2 alergari lungi si cateva alergari grele si intram in perioada de relans. Si dupa o alergare relativ ok, pe 2 Martie am simtit dureri la piciorul stang. Am pus-o pe seama faptului ca poate nu ma incalzisem prea bine - mai ales ca durerile au trecut spre finalul antrenamentului. Pe 4.03 am avut un alt antrenament 'tare' la care am simtit dureri de la inceput dar am continuat si am reusit sa termin. Pe 5.03, la alergarea usoara, m-am tarat 10km. Nu reuseam sa mai calc si nu ma mai puteam baza pe piciorul stang. Am iesit si pe 6.03 dar nu am reusit mai mult de 5km. De aici a inceput totul... Urma Alba Iulia City Race - un test excelent pentru cursa de la finalul lunii - si eu nu puteam alerga. Am luat o pauza de 2 zile si tot rau era. Am luat decizia grea sa fac numai bicicleta pana la cursa si de pe 9.03 pana pe 15.03 n-am mai alergat deloc. Ma simteam slabit si sunt convins ca am pierdut fitness insa, oarecum miraculos, am reusit 1h40min in cursa. Am suferit ceva la inceput dar mi-am intrat in ritm si am recuperat pe coborare. Un timp onorabil tinand cont de conditii.

Dupa cursa am continuat antrenamentele dar eram dezamagit de faptul ca mi s-a naruit orice speranta sa ating timpul propus. Simteam si simt cum mi-a scazut fitnessul si aveam senzatia ca m-am antrenat degeaba, ca am dedicat zeci de ore in zadar unui scop pe care nu mai puteam sa-l indeplinesc dar la o alergare lunga mi-am dat seama ca nu e chiar asa. Cred ca totusi pot sa analizez situatia si sa mai invat ceva si din asta si ca totusi, pana la urma, este vorba despre calatorie nu despre destinatie. Si uite asa a aparut lectia nr. 5: Daca scrie 4:30/km inseamna 4:30/km nu 3:40/km. Si uite asa de unde nu mai vroiam sa alerg cursa propusa o sa o fac totusi pentru ca...mi-am propus. O sa dau ce am mai bun in ziua aia si o sa sufar pentru ca asta se intampla cand te supra-antrenezi, dar o sa fie fie esecul meu si cred ca si asta face parte din joc. Dar dupa fiecare deal urmeaza si o vale...